Hpv from herpes virus

Types of Herpes

În anumite ţări cu  venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate  grupele de vârstă. Tipurile HPV 16 şi 18 au fost cele mai frecvente la scară mondială, HPV  16 fiind tipul cel mai întâlnit în toate regiunile.

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

HPV 18 şi ale tipuri oncogene precum 31, 39, 51,  52, 56, 58 şi 59, au avut o prevalenţă similară şi au făcut parte din tipurile cele mai întâlnite după  HPV Femeile infectate cu un tip de HPV dat pot fi co- hpv from herpes virus sau infectate ulterior cu alte  tipuri care pot cauza leziuni cervicale.

Nu s - a observat nicio tendinţă clară în funcţie de vârstă. Prevalenţa  HPV  estimată la bărbaţi  a fost maximă la vârste uşor mai înaintate decât la femei şi a rămas constant ă sau a scăzut uşor odată cu înaintarea în vârstă. Cea mai  mare prevalenţă s-a întâlnit la bărbaţii HIV-pozitivi care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.

Infecţiile HPV  anale sunt foarte întâlnite la bărbaţii care au relaţii sexuale cu hpv from herpes virus barbati,  şi sunt  aproape universal prezente la cei infectaţi cu HIV. Prevalenţa Hpv from herpes virus cea hpv from herpes virus ridicată la bărbaţi s—a înregistrat în Africa ,  în timp ce  prevalenţa cea mai scăzută a acestui virus  s - a observant la bărbaţii din regiunea Asia — Pacific. Vârsta nu a fost asociată cu un risc de pozitivitate pentru tipurile HPV 6, 11, 16, 18  sau pentru  orice alt tip testat.

• Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)
• Wart on foot cut out

Cancerul de col uterin asociat cu  HPV la femei :  Infecţia persistentă cu genotipuri HPV oncogene  cu risc crescut este puternic asociată cu dezvoltarea  cancerului de col uterin.

Riscul dezvoltării  unui carcinom cu celule scuamoase este de aproximativ    de ori mai mare după o infecţie cu HPV 16  şi de aproximativ   de ori mai mare după o infecţie cu Hpv from herpes virus 18comparativ cu riscul  existent la femeile neinfectate. În timp ce infecţia cu un tip HPV cu risc oncogen crescut este cauza principală pentru aproape  toate tipurile de cancer de col uterinaceste  infecţii nu cauzează întotdeauna cancer.

Virusul HPV. Tipuri de leziuni HPV: Diagnostic, tratament si prevenire

Majoritatea  femeilor infectate cu HPV cu risc crescut nu papilloma cancer definition cancer  datorită faptului că majoritatea  infecţiilor au o durată scurtă de viaţă şi virusul se elimină de obicei spontan în decurs de 2 ani. Infecţia  cu HPV  cu risc crescut persistă la femei numai într - hpv from herpes virus procent mic ;  numai o mică parte  din hpv from herpes virus infecţii cronice evoluează către precancer iar din acestea ,  chiar şi mai puţine vor  progresa către cancer invaziv.

Numărul de decese cauzate de cancerul de col uterin în întreaga lume în anul este  estimat la  Hpv from herpes virus de depistare implementate corespunzător contribuie la rata scăzută a mortalităţii observată în anumite ţări.

Cancerul este o maladie care, descoperita timpuriu, ofera un procent semnificativ de vindecari. Rata de mortalitate datorata cancerului de col uterin a scazut in ultimii ani in tarile dezvoltate, ca rezultat al depistarii precoce si a modernizarii mijloacelor de tratament. In tara noastra acest neoplasm are o incidenta scazuta, dar in multe cazuri este descoperit in faze avansate.

Ratele de mortalitate mai ridicate din papillomavirus genital ţări sunt datorate  cel puţin în parte unei co-infecţii cu HIV sau cu alte infecţii cu transmitere sexuală ITS.

O analiză sistematică a relevat faptul că incidenţa generală raportată anual pentru bărbaţi şi femei   a verucilor anogenitale noi şi recurente   a fost între   şi la ,  cu o valoare medie hpv from herpes virus la Incidenţa anuală medie estimată a verucilor anogenital e noi a fost de   la   la bărbaţi şi de5  la   la femei. Infecţia HPV cu diferite tipuri specifice este şi cauza unor cancere ale hpv from herpes virusorofarigelui ,  vulvei, vaginului şi  penisului.

Ratele de incidenţă ale acestor cancere sunt mult mai scăzute decât cele ale cancerului de col uterin incidenţă globală estimate a cancerului anal  de aproximativ 1  lacu 27   de cazuri pe an. Agentul pathogen Virusul papiloma hpv from herpes virus face parte din familia Papillomaviridae. Virionii nu sunt înfăşuraţi şi  conţin un genom ADN dublu — catenar. Materialul genomic  este închis într -o capsidă icosaedrică ce conţine proteinele structural majoră şi minoră L1  şi respectiv L2.

Aceste virusuri sunt de  înaltă specificitate pentru ţesuturi şi infectează atât epiteliul cutanat, cât şi pe cel mucos. Pe baza secvenţei genomice a L1,  gena care codează Principala proteină capsidă,  au fost identificate şi  caracterizate prin analiză moleculară peste    de tipuri HPV. Aceste tipuri HPV sunt  clasificate în funcţie de potentialul lor de a  induce cancer  în grupele  cu risc crescut şi scăzut. Distribuţia şi prevalenţa acestor tipuri HPV la pacienţii cu cancer  evoluează în  timp şi sunt în general omogene la scară mondială.

Infectie genitala cu Human Papilloma Virus (HPV)

În unele cazuri,  infecţia  persistentă cu tipuri cu risc înalt poate  evolua până la carcinom invaziv la locul infecţieiîn principal pe tractul genital,  dacă nu este  detectată şi tratată în mod coresp unzător.

Infecţia persistentă cu HPV  este o cauză necesară a  cancerului de col uterin. Infecţia persistentă cu HPV  este definită de prezenţa AND - ului HPV de tip specific în probe  biologice repetate de - a lungul unei perioade de timp ,  de obicei 6 luni ,  deşi această perioadă de  timp nu este universal acceptată. Infecţiile persistente pot evolua către leziuni intraepiteliale  scuamoase premaligneclasificate virus del papiloma humano vacuna punct de vedere histopatologic hpv from herpes virus neoplazii  intraepiteliale cervicale NIC.

Human Papilloma Virus (HPV): simtome, diagnostic, tratament

Intervalul dintre infectarea cu HPV şi progresia către carcinom invaziv este de obicei de  10  ani  sau mai mult. Fundamentul acestei progresii nu este bine înţeles, însă printre condiţiile  predispozante şi factorii de risc se numără: hpv from herpes virus HPV — gradul său de oncogenitate; statutul  imunitar—susceptibilitate mai mare la persoanele imunocompromise,  cum ar fi cele infectate cu HIV sau care urmează tratament imunosupresor; coinfecţia cu alte ITS, cum ar fi herpes simplex,  chlamydia  şi infecţii gonococice;  paritatea numărul de copii născuţi   şi  vârsta hpv from herpes virus la prima  naştere; tabagismul.

Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai întâlnit tip de cancer la femei, şi al şaptelea în general, cu o estimare de Infecţia  HPV  cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi  condiloame  acuminate sau hpv from herpes virus veneriene. Intervalul de timp mediu raportat între infecţia cu HPV  tipurile 6  sau 11  şi dezvoltarea verucilor anogenitale este de 11 — 12  luni hpv from herpes virus barbate şi 5 — 6  luni la femeile  tinere.

Verucile a nogenitale sunt dificil de tratat. În cazuri rare, acestea pot progresa şi pot deveni maligne tumori Buschke-Lowenstein.

HPV6 şi HPV11  pot cauza şi o afecţiune rară cunoscută sub numele de papilomatoză respiratorie recurentă PRRîn care verucile se formează pe laringe sau alte părţi ale căilor  respiratorii. În cazuri rare, femeile cu infecţie genitală HPV  pot transmite virusul copilului în timpul naşterii.

El este cel care determina maniera afectiunii, precum si masura in carea aceasta este insotita de simptome sau nu. In total, exista peste de radacini ale virusului, fiecare in parte comportandu-se diferit. De multe ori, HPV este asociata cu aparitia negilor inghinali, desi exista cazuri in care acestia nu devin vizibili deloc pe parcursul evolutiei bolii. Exista tipuri de HPV care implica sau determina dezvoltarea cancerului cervical, precum si a altor tipuri de cancer.

PRR netratată poate deveni grav debilitantă din  cauza obstrucţiei căilor respiratorii. Răspunsul imun după infecţia cu HPV  Intervalul de timp mediu dintre infectarea cu HPV  şi seroconversie este de aproximativ 8—12 luni, deşi răspunsul imun variază în funcţie de individ şi tipul HPV.

Royal Hospital Bucharest

Infecţiile  HPV  se limitează la  stratul intraepithelial al mucoasei şi nu induc un răspuns imun viguros. Anticorpii anti - HPV  cel mai bine caracterizaţi şi cei mai specifici sunt cei dirijaţi împotriva proteinei  L1 a virusului.

Datele disponibile cu privire la posibilitatea ca infecţia naturală cu  HPV  să inducă protecţie  împotriva reinfectării sunt îndoielnice. Se pare că există un risc redus de reinfectare cu acelaşi tip  de HPV, însă infecţia nu pare să ofere protecţie  imunitară generală sau specifică unui grup contra  reinfectării cu alte tipuri de HPV. Pentru indivizii cu infecţie HPV  persistentă, pot trece mai multe luni sau mai mulţi ani până ce NIC se dezvoltă şi devine detectabilă clinic.

În majoritatea cazurilor, persoanele la care apar leziuni produc un răspuns imun mediat celular IMC efficient şi leziunile regresează. Incapacitatea de a dezvolta un IMC eficient pentru a elimina sau limita sunt necesare pentru a măsura impactul programelor de vaccinare anti-HPV şi depistării cancerului de col uterin. Ca şi în cazul introducerii oricărui vaccin nou, trebuie avute în vedere dispoziţii pentru monitorizarea post-comercializării, pentru a garanta siguranţa.

Investigarea promptă şi riguroasă  a oricăror reacţii adverse grave ajută la menţinerea încrederii în programul de imunizare.

Studii multicentrice în ţări cu venituri reduse, referitoare la tinere sănătoase şi populaţii speciale de exemplu infectate cu HIV,  adolescenţi subnutriţi, persoane infectate cu malaria endemică ar trebui să furnizeze dovezi suplimentare asupra impactului vaccinului la acele populaţii.

Eficienţa  costului şi impactul schemelor de vaccinare cu 2 doze faţă de 3 doze în ţările cu venituri reduse şi medii necesită evaluări suplimentare.